băltiță definitie

9 definiții pentru băltiță

băltíță sf [At: (1751) ap HEM 3076 / Pl: ~țe / E: baltă + -iță] 1-2 (Șhp) Baltă (1) (mică) Si: (rar) băltică (1-2), bălticea (1-2), (rar) bălticică (1-2), (rar) băltuță (1-2), (reg) băltucă (1-2).
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. Apa... vine de se aruncă prin o cascadă de o palmă de naltă, într-o băltiță, unde mierlele, cintițile și gangurii se scaldă. NEGRUZZI, S. I 96.
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă.
băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe
băltíță s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe
BĂLTÍȚĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuță. (O baltă mică se numește ~.)
BĂLTIȚĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuță. (O baltă mică se numește ~.)

băltiță dex

Intrare: băltiță
băltiță substantiv feminin