băltiș definitie

11 definiții pentru băltiș

băltíș sn [At: ODOBESCU, S. I, 377 / Pl: ~uri, ~e / E: baltă + -iș] 1 (Csc) Mai multe bălți (1) (mici) apropiate, pe un teren băltos (1). 2 Teren băltos (1) Si: băltărie.
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.
BĂLTÍȘ, băltișe și băltișuri, s. n. Loc cu multe bălți, situate la mică distanță una de alta; teren băltos (din apropierea rîurilor), cîmp mocirlos. O luptă destul de crîncenă se încaieră acolo, printre rovinele și băltișurile dupe malul Dunării. ODOBESCU, S III 574. Un covor de iarbă fragedă și măruntă, scăldată p-alocurea de băltișe... ce se adunase din apele de ploaie. ODOBESCU, S I 377.
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Din baltă + suf. -iș.
băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri
băltíș s. n., pl. băltíșuri
BĂLTÍȘ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
băltiș n. baltă mică formată de ploi: băltișurile Dunării OD.
băltíș n., pl. urĭ Od. Loc băltos.
băltiș s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.

băltiș dex

Intrare: băltiș
băltiș substantiv neutru