băltăgél sn [At: TEODORESCU, P. P. 52 / V: -cel / Pl: ~e / E: băltag + -el] 1-10 (Pop; șhp) Băltăgaș (1-10). 11-15 Lovitură de baltag (1, 3, 5, 7, 9).

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.] – Baltag + suf. -el.

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂGÉL, baltagele, s. n. Diminutiv al lui baltag. Variantă: băltăcél (TEODORESCU, P. P. 52) s. n.

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.]

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăgél s. n., pl. băltăgéle