băltăgel definitie

11 definiții pentru băltăgel

băltăgél sn [At: TEODORESCU, P. P. 52 / V: -cel / Pl: ~e / E: băltag + -el] 1-10 (Pop; șhp) Băltăgaș (1-10). 11-15 Lovitură de baltag (1, 3, 5, 7, 9).
BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.
BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.] – Baltag + suf. -el.
BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.
BĂLTĂGÉL, baltagele, s. n. Diminutiv al lui baltag. Variantă: băltăcél (TEODORESCU, P. P. 52) s. n.
BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.]
băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle
băltăgél s. n., pl. băltăgéle

băltăgel dex

Intrare: băltăgel
băltăcel
băltăgel substantiv neutru