băltăcí [At: Lm / Pzi: ~cesc / E: băltac2 + -i] (Rar) 1 vt (D. apă) A inunda. 2 vr (D. suprafețe de pământ) A se inunda. 3 vt (D. apă) A stagna, formând o baltă (1) Si: a bălti1, a hăitui (3). 4 vi (D. oameni) A se deplasa cu greu printr-un loc băltos sau noroios. 5 vi (D. păsări) A zbura cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă.

băltăcít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3-5 Băltăcire (3-5).

băltăcít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băltăci] 1-2 Inundat2. 3 (D. ape) Care stagnează și formează o baltă (1). 4 (D. oameni) Care se deplasează cu greutate printr-un loc băltos (1) sau noroios. 5 (D. păsări) Care zboară cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă.

BĂLTĂCÍ vb. v. stagna.

băltăcì v. a merge sau a sălta înnotând prin locuri băltoase.

băltăcésc v. intr. (d. băltoacă). Rar. A staționa, a se aduna făcând baltă: apa băltăcește.

băltăci vb. v. STAGNA.