Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru băltăci

băltăcí [At: Lm / Pzi: ~cesc / E: băltac2 + -i] (Rar) 1 vt (D. apă) A inunda. 2 vr (D. suprafețe de pământ) A se inunda. 3 vt (D. apă) A stagna, formând o baltă (1) Si: a bălti1, a hăitui (3). 4 vi (D. oameni) A se deplasa cu greu printr-un loc băltos sau noroios. 5 vi (D. păsări) A zbura cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă.
băltăcít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3-5 Băltăcire (3-5).
BĂLTĂCÍ vb. v. stagna.
băltăcì v. a merge sau a sălta înnotând prin locuri băltoase.
băltăcésc v. intr. (d. băltoacă). Rar. A staționa, a se aduna făcând baltă: apa băltăcește.
băltăci vb. v. STAGNA.

băltăci definitie

băltăci dex

Intrare: băltăci
băltăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a