bălsămit definitie

26 definiții pentru bălsămit

bălsăma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: ~méz / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).
bălsămát2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 77 / V: balsam-2 / Pl: ~ați, ~e / E: bălsăma] 1 (Rar) Îmbălsămat2. 2-3 (Înv) Care a fost (uns sau) impregnat cu balsam Si: bălsămit2 (2-3). 4 (Fig) Parfumat2.
bălsămát1 sn [At: DA / V: balsam-1 / Pl: ~uri / E: bălsăma] (Rar) 1 Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
bălsămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: balsam] 1-2 (Înv) A bălsăma (1-2).
bălsămít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bălsămi] 1 (Înv) Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
bălsămít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălsămi] 1 (Înv) îmbălsămat2 (1). 3 Bălsămat2 (2-3). 4 Parfumat2.
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.
BĂLSĂMÁT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din balsam.
BĂLSĂMÁT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.
BĂLSĂMÁ vb. I v. îmbălsăma.
BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.
BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma.
BĂLSĂMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
BĂLSĂMÍ vb. IV. v. îmbălsăma.
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
bălsămá vb., ind. prez. 1 sg. bălsăméz, 3 sg. și pl. bălsămeáză
bălsămì v. a îmbălsăma (poetic): a sa dulce suflare ăst aer bălsămește GR. AL.
bălsămit a. îmbălsămat: mirosul bălsămit al pajiștei OD.

bălsămit dex

Intrare: bălsăma
bălsămi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
bălsăma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bălsămat
bălsămit adjectiv
bălsămat
Intrare: bălsămit
bălsămit