bălsămire definitie

2 intrări

14 definiții pentru bălsămire

bălsăma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: ~méz / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).
bălsămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: balsam] 1-2 (Înv) A bălsăma (1-2).
bălsămíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bălsămi] 1 (Înv) Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.
BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din balsam.
BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.
BĂLSĂMÁ vb. I v. îmbălsăma.
BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.
BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma.
BĂLSĂMÍ vb. IV. v. îmbălsăma.
bălsămá vb., ind. prez. 1 sg. bălsăméz, 3 sg. și pl. bălsămeáză
bălsămì v. a îmbălsăma (poetic): a sa dulce suflare ăst aer bălsămește GR. AL.

bălsămire dex

Intrare: bălsăma
bălsămi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
bălsăma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bălsămire
bălsămire