băloșel definitie

9 definiții pentru băloșel

băloșél sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: bălos + -el] 1 (Bot) Ciupercă necomestibilă, din familia agariaceelor, cu miros neplăcut, având pălăria galbenă-roșiatică, piciorul alb și gros, carnea albă grețoasă și gust acru Si: bălos (9), burete-bălos (8) (Russula sau Agaricus foetens). 2 (Iht; reg) Grindel (Nemachilus barbatulus).
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galben-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). – Bălos + suf. -el.
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă, cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). – Din bălos + suf. -el.
băloșél (ciupercă) s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii
băloșél s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii
BĂLOȘÉL s. (BOT.; Russula foetens) (reg.) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.
BĂLOȘÉL ~i m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică, cu miros neplăcut, care secretă un suc vâscos. /bale + suf. ~el
BĂLOȘEL s. (BOT.; Russula foetens) (reg.) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.

băloșel dex

Intrare: băloșel
băloșel substantiv masculin