băliúță sf [At: MARIAN, NA. 53 / V: baleu- / P: ~li-u- / Pl: ~țe / E: balie + -uță] 2 (Reg; șhp) Balie (mică).

BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.

BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.

BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie.

băliúță (reg.) (-li-u-) s. f., g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe

băliúță s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe