Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru b─âligare

bălegá v vz băliga
băligá [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 báligă, bálegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).
b─âlig├ír [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) -leg-, (├«nv) -legariu / Pl: ~uri, ~e / E: balig─â + -ar] 1 sn Balig─â (1). 2 sn Amestec din balig─â (1) ╚Öi paie folosit ca ├«ngr─â╚Ö─âm├ónt (dup─â ce putreze╚Öte) sau drept combustibil Vz gunoi1 de vite. 3-4 sn (├Ärg) (Loc sau) groap─â ├«n care se depoziteaz─â b─âligarul (2) Si: (reg) b─âlig─âu (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de balig─â (1) ╚Öi lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (╚ś├«s g├óndac de ~) G├óndac din clasa coleopterelor, de culoare neagr─â, care tr─âie╚Öte ├«n b─âligar (1) Si: (reg) g├óz─â, g├óza-boului, g├óndac-de-gunoi, goang─â, goang─â-de-balig─â, tr─ându╚Ö, tr├ónt, tr├ónz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 7 (Reg; ├«s) -cu-corn Nasicorn (Oiyctes nasicornis).
băligáre sf [At: DA / V: -leg- / Pl: ~gări / E: băliga] 1 Eliminare de baligă (1) Si: băligat1 (1), (reg) băligărare (1), băligărat1 (1). 2 Eliminare de excremente Si: băligat1 (2), (reg) băligărare (2), băligărat1 (2). 3 Murdărire cu baligă (1) Si: băligat1 (3), băligărare (3), băligărat1 (3). 4 Murdărire cu excremente Si: băligat1 băligărare (4), băligărat1 (4). 5-8 (Fig) (Umplere sau) împroșcare cu (murdării ori) vorbe urâte Si: băligat1 (5-8), băligăráre (5-8), băligărat1 (5-8).
B─éLEG├ü, pers. 3 b├íleg─â, vb. I. Refl. A-╚Öi elimina, a-╚Öi depune baliga. [Var.: b─âlig├í vb. I] ÔÇô Din balig─â.
B─éLEG├üR, (I) s. n., (II) b─âlegari, s. m. I. S. n. 1. Baleg─â. 2. Amestec de baleg─â ╚Öi paie, folosit ca ├«ngr─â╚Ö─âm├ónt sau combustibil. II. S. m. G├óndac negru care tr─âie╚Öte mai mult ├«n baleg─â (Geotrupes stercorarius). [Var.: b─âlig├ír s. n., s. m.] ÔÇô Baleg─â + suf. -ar.
BĂLIGÁ vb. I v. bălega.
BĂLIGÁR s. n., s. m. v. bălegar.
BĂLEGÁ vb. I v. băliga.
B─éLIG├ü, pers. 3 b├ílig─â, vb. I. Refl. A-╚Öi elimina, a-╚Öi depune baliga. [Var.: b─âleg├í vb. I] ÔÇô Din balig─â.
B─éLIG├üR, (I) b─âligare, s. n., (II) b─âligari, s. m. I. S. n. 1. Balig─â. 2. Amestec de balig─â ╚Öi paie, folosit ca ├«ngr─â╚Ö─âm├ónt sau combustibil. II. S. m. G├óndac negru care tr─âie╚Öte mai mult ├«n balig─â (Geotrupes stercorarius). [Var.: b─âleg├ír s. n., s. m.] ÔÇô Balig─â + suf. -ar.
BĂLEGÁ vb. I v. baliga.
B─éLIG├ü, b├ílig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-╚Öi lep─âda baliga. ÔÇô Variant─â: b─âleg├í vb. I.
B─éLIG├üR2, b─âligare, s. n. 1. Balig─â. 2. Balig─â c─âlcat─â de vite, amestecat─â cu paie ╚Öi cu ogrinji, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ca ├«ngr─â╚Ö─âm├«nt sau ca combustibil (v. tizic); gunoi de vite. [├«n timpul ciumei lui Caragea] d-asupra ora╚Öului se ridica un fum galben ╚Öi acru, fumul b─âligarului care ardea ├«n cur╚Ťile boiere╚Öti, ╚Öi ora╚Öul r─âsuna de urletul jalnic al c├«nilor r─âma╚Öi f─âr─â st─âp├«n. GHICA, S. 31. ÔÇô Variant─â: b─âlegar (GALAN, Z. R. 266) s. n.
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.
B─éLIG├ü, pers. 3 b├ílig─â, vb. I. Refl. A-╚Öi depune baliga. [Var.: b─âleg├í vb. I] ÔÇô Din balig─â.
B─éLIG├üR, (I) b─âligare, s. n., (II) b─âligari, s. m. I. 1. Balig─â. 2. Balig─â amestecat─â cu paie, folosit─â ca ├«ngr─â╚Ö─âm├ónt sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagr─â-alb─âstruie, care se hr─ânesc cu balig─â proasp─ât─â (Geotrupes). [Var.: b─âleg├ír s. n. ╚Öi m.] ÔÇô Din balig─â + suf. -ar.
bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă
băligá vb., ind. prez. 3 sg. báligă
băligár (baligă) s. n., pl. băligáre
BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.
B─éLIG├üR s. 1. balig─â, gunoi, (reg.) b─âlig─âu. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) g├óndac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenu╚Ť─â, tr├óndu╚Ö, tr├ónz, g├óza-boului.
A SE BĂLIGÁ pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-și evacua baliga. /Din baligă
A BĂLIGÁ pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă
BĂLIGÁR1 ~e n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrășământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. ~ar
b─âligar n. 1. balig─â mult─â amestecat─â cu paie ╚Öi frunze uscate, care, dup─â ce putreze╚Öte, se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la ├«ngr─â╚Öatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. g├óndac ce tr─âie╚Öte prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).
bal├şg (m─â), a se b─âlig├í v. refl. (d. balig─â). Se zice despre vitele mar─ş c├«nd scot baliga. V. tr. M─âgaru b─âliga ban─ş (├«n poveste).
b─âlig├ír n. (d. balig─â). Balig─â mult─â ╚Öi alte resturi ale grajdulu─ş.
B─éLIGA vb. (prin Mold.) a se b─âlig─âra.
B─éLIGAR s. 1. balig─â, gunoi, (reg.) b─âlig─âu. (Scoate ~ din grajd.) 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.)g├«ndac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenu╚Ť─â, tr├«ndu╚Ö, tr├«nz, g├«za-boului.

B─âligare dex online | sinonim

B─âligare definitie

Intrare: b─âlega
b─âlega verb grupa I conjugarea I
b─âliga verb grupa I conjugarea I
Intrare: b─âligare
b─âligare
Intrare: b─âligar (balig─â; -e)
b─âligar balig─â; -e