16 definiții pentru băligar
băligár [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) -leg-, (înv) -legariu / Pl: ~uri, ~e / E: baligă + -ar] 1 sn Baligă (1). 2 sn Amestec din baligă (1) și paie folosit ca îngrășământ (după ce putrezește) sau drept combustibil Vz gunoi1 de vite. 3-4 sn (Îrg) (Loc sau) groapă în care se depozitează băligarul (2) Si: (reg) băligău (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de baligă (1) și lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (Șîs gândac de ~) Gândac din clasa coleopterelor, de culoare neagră, care trăiește în băligar (1) Si: (reg) gâză, gâza-boului, gândac-de-gunoi, goangă, goangă-de-baligă, trănduș, trânt, trânz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 7 (Reg; îs) -cu-corn Nasicorn (Oiyctes nasicornis). BĂLEGÁR, (
I)
s. n., (
II) bălegari,
s. m. I. S. n. 1. Balegă.
2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil.
II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [
Var.:
băligár s. n.,
s. m.] –
Balegă +
suf. -ar.
BĂLIGÁR s. n.,
s. m. v. bălegar. BĂLIGÁR, (
I) băligare,
s. n., (
II) băligari,
s. m. I. S. n. 1. Baligă.
2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil.
II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [
Var.:
bălegár s. n.,
s. m.] –
Baligă +
suf. -ar.
BĂLIGÁR2, băligare,
s. n. 1. Baligă.
2. Baligă călcată de vite, amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează ca îngrășămînt sau ca combustibil (
v. tizic); gunoi de vite. [în timpul ciumei lui Caragea] d-asupra orașului se ridica un fum galben și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boierești, și orașul răsuna de urletul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn. GHICA, S. 31. – Variantă:
bălegar (GALAN, Z. R. 266)
s. n. BĂLIGĂR1, băligari,
s. m. (Popular) Nume dat unor specii de gîndaci negricioși care trăiesc în baligă proaspătă de vită.
BĂLIGÁR, (
I) băligare,
s. n., (
II) băligari,
s. m. I. 1. Baligă.
2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil.
II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [
Var.:
bălegár s. n. și
m.] – Din
baligă +
suf. -ar.
băligár (gândac) s. m., pl. băligári băligár (baligă) s. n., pl. băligáre BĂLIGÁR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului. BĂLIGAR-CU-CÓRN s. v. caraban, nasicorn. BĂLIGÁR2 ~i m. Gândac de culoare neagră-albăstruie, care trăiește prin gunoaie și se hrănește cu baligă; gândac de baligă. /baligă + suf. ~ar BĂLIGÁR1 ~e n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrășământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. ~ar băligar n.
1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de
tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).
băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.
BĂLIGAR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.) 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.)gîndac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trînduș, trînz, gîza-boului. Băligar dex online | sinonim
Băligar definitie
Intrare: băligar (gândac; -i)
Intrare: băligar (baligă; -e)