bălțare definitie

2 intrări

7 definiții pentru bălțare

bălța vt [At: DEX2 / Pzi: ~țéz / E: bălțat (drr)] (Fam) 1 A vopsi în culori țipătoare și nearmonizate. 2 A tărca.
bălțáre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bălța] (Fam) 1 Vopsire în culori țipătoare și nearmonizate Si: bălțat1 (1). 2 Tărcare.
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (der. regr.).
bălțá vb., ind. prez. 1 sg. bălțéz, 3 sg. și pl. bălțeáză
BĂLȚÁ vb. a (se) tărca. (Ce te-ai bălțat așa?)
BĂLȚA vb. a (se) tărca. (Ce te-ai ~ așa?)

bălțare dex

Intrare: bălța
bălța verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bălțare
bălțare