bălăuc definitie

8 definiții pentru bălăuc

bălăúc, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 106 / P: ~lă-uc / Pl: ~uci, -uce / E: bălai + -uc] 1-2 (Pfm) Blonduț.
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.
bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce
bălăuc adj. m., pl. bălăúci; f. sg. bălăúcă, pl. bălăúce
BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuț.
bălăuc adj. v. BĂLĂIEL. BĂLĂIOR. BĂLĂNEL. BĂLĂNUȚ.

bălăuc dex

Intrare: bălăuc
bălăuc adjectiv