bălăngăí vtr [At: ȘEZ. VIII, 121 / Pzi: -esc / E: balang + -ăi] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2) (în jocul de-a clopotul).

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A bălăngăni. Toți îl apucă [pe băiat] de păr și-l bălăngăiesc. ȘEZ. VIII 121.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bălăbăni (1). – Din balang.

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăngăiáscă

BĂLĂNGĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

bălăngăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.

a i se bălăngi expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță.