bălănel definitie

9 definiții pentru bălănel

bălănél, -eá a [At: ȘEZ. VI, 116 / Pl: ~ei, ~e / E: bălan + -el] 1-2 (Pop; șhp) Bălăior (1-2).
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.
BĂLĂNÉL, -EA, bălănei, -ele, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -el.
BĂLĂNÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bălanei., -le, adj. Diminutiv al lui bălan. Bate vîntu salcia, Se pornește tabăra, Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei Și la piept cu năsturei Și la față bălănei, Dă-mă, maică, după ei. SEVASTOS, C. 121. ◊ (Ironic) Olio, sorioară, Nu te supăra, Eu te-oi mărita După harap bălănei, Să sameni și tu cu el. ȘEZ. VI 116.
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. Diminutiv al lui bălan.
bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle
bălănél adj. m., pl. bălănéi; f. sg. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle
BĂLĂNÉL adj. bălăiel, bălăior, bălănuț, (rar) bălăuc. (Copil ~)
BĂLĂNEL adj. bălăiei, bălăior, bălănuț, (rar) bălăuc. (Copil ~.)

bălănel dex

Intrare: bălănel
bălănel adjectiv