bălăi definitie

5 definiții pentru bălăi

bălăi2 vt [At: PAMFILE, D. 299 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) „A vâna pește cu luntrile”.
bălăí1 vi [At: CALENDARIU (1814), 188/19 / Pzi: -esc / E: nct] (Reg) 1 A behăi. 2 (Fig; d. oameni) A vorbi (la mânie) țipând asemănător behăitului.
BĂLĂÍ vb. v. behăi.
bălăí (ăésc, -ít), vb. – A behăi. Formație expresivă, cf. lat. balāre (› sp. balar), sb. blejati, germ. bellen. DAR credea în posibilitatea unei der. directe de la balāre (cf. REW 1021; Pușcariu, Dacor., I, 83).
bălăi vb. v. BEHĂI.

bălăi dex

Intrare: bălăi
bălăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a