bălăceală definitie

10 definiții pentru bălăceală

bălăceálă sf [At: PAMFILE, J. I, 58 / Pl: ~celi / E: bălăci + -eală] Zbenguială (mai mult joacă) în apă (la scăldat) Si: bălăcire (1), bălăcit1, (rar) bălăcitură.
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mîinile și cu picioarele prin apă la scăldat. Bălăceala e bucuria copiilor.
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.
bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli
bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli
BĂLĂCEÁLĂ s. (reg.) știobâlcăială, știobâlcăit, (prin Munt.) tâlbâcâială, tâlbâcâit. (~ prin apă.)
BĂLĂCEA s. (reg.) știobîlcăială, știobîlcăit, (prin Munt.) tîlbîcîială, tîlbîcîit. (~ prin apă.)
bălăceală, bălăceli s. f. vorbărie fără sens

bălăceală dex

Intrare: bălăceală
bălăceală substantiv feminin