11 definiții pentru bălăcărire
bălăcărí2 vr [At: MACEDONSKI, O. III, 110 / Pzi: ~resc / E: nct] (Rar) A se bălăci (1). bălăcări1 vtr [At: LB / Pzi: ~resc / E: srb balakati] 1-2 A (se) vorbi de rău. 3-4 (Pfm) A (se) certa. 5 (Reg) A spune trivialități Si: a bălăcători. bălăcăríre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălăcări] (Reg) 1 Calomniere. 2 Ceartă. 3 Folosirea trivialităților într-o discuție Si: bălăcărit1 (3), (reg) bălăcătorire. BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc,
vb. IV.
1. Refl. și
intranz. (Rar) A (se) bălăci.
2. Refl. recipr. și
tranz. Fig. (
Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. –
Cf. sb. balakati. BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc,
vb. IV.
1. Refl. și
intranz. (Rar) A (se) bălăci.
2. Refl. recipr. și
tranz. Fig. (
Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. –
Cf. scr. balakati. BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc,
vb. IV.
1. Refl. și
intranz. (Rar) A se bălăci. Niște rațe leșești... bălăcăreau și măcăneau. MACEDONSKI, O. III 110.
2. Refl. (Regional) A se certa, a se înjura, a se batjocori; a rosti cuvinte triviale.
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc,
vb. IV.
1. Refl. și
intranz. (Rar) A se bălăci.
2. Refl. Fig. (
Reg.) A se certa, a se batjocori; a-și spune unul altuia cuvinte triviale. –
Sb. balakati. bălăcărí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bălăcărésc,
imperf. 3
sg. bălăcăreá;
conj. prez. 3 să bălăcăreáscă
bălăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăcăreáscă A SE BĂLĂCĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi; a se sfădi. /<sb. balakati bălăcări, bălăcăresc
I. v. t. a adresa vorbe injurioase; a certa rău
II. v. r. a se certa cu cineva adresându-și cuvinte injurioase
Bălăcărire dex online | sinonim
Bălăcărire definitie
Intrare: bălăcări
bălăcări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a