bălăbăneálă sf [At: BARCIANU / Pl: ~eli / E: bălăbăni + -eală] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6) Si: bănănăială (1-6), bălălăială.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată (ca de om beat). Îi înveselea pe aceștia bălăbăneala lui Ion. PAS, L. I 27.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată. – Din bălăbăni + suf. -eală.

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

BĂLĂBĂNEÁLĂ ~éli f. Mers nesigur, legănat și poticnit. /a se bălăbăni + suf. ~eală