băjeni definitie

22 definiții pentru băjeni

băjení vr [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 259/23 / V: (înv) bej-, bejăni, (reg) -jăni / Pzi: ~nesc / E: bejan] 1-3 (Înv; d. oameni sau o colectivitate) A-și părăsi (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau) a pesecuției politice ori a (oprimării fiscale) Si: (îrg) a (se) băjenări (1-3).
bejăní v vz băjeni
bejení v vz băjeni
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).
BEJĂNÍ vb. IV v. băjeni.
BEJENÍ vb. IV v. băjeni.
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).
BEJĂNÍ vb. IV v. băjeni.
BEJENÍ vb. IV v. băjeni.
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. (învechit și arhaizant) A se refugia din calea dușmanilor cotropitori; a-și părăsi căminul, a fugi din cauza jafurilor admiAstrative și a exploatării boierești; a (se) băjenări. (Atestat în forma bejăni) Astăzi [omul] dormita tihnit la vatra lui; mini era nevoit să se bejănească în codri. SADOVEANU, F. J. 458. – Variante: bejení (SADOVEANU, O. I 515), bejăní vb. IV.
BEJĂNÍ vb. IV v. băjeni.
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. (Înv. și arh.) A-și părăsi casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; a pribegi, a se refugia. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie.
BEJĂNÍ vb. IV. v. băjeni.
BEJENÍ vb. IV. v. băjeni.
băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă
băjení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băjeneáscă
BĂJENÍ vb. v. fugi, pribegi, refugia.
A BĂJENÍ ~ésc intranz. rar A se afla în situația de băjenar; a fi băjenar. /Din băjenie
A SE BĂJENÍ mă ~ésc intranz. rar A pleca în băjenie; a pribegi. /Din băjenie
bejenì v. (învechit) a fugi dinaintea unei invaziuni vrăjmașe.
bejenésc (est) și bă- (vest) v. intr. (d. bejenie). Vechĭ. Mă refugiez de frica dușmanilor care năvălesc. V. refl. Satele luĭ nu se bejenea (Cost. 1, 288). – În est. pop. bejă-.
băjeni vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.

băjeni dex

Intrare: băjeni
băjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
bejăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
bejeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a