Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru băjenărie

băjenăríe sf [At: NEGRUZZI, S. I, 119/ V: (rar) bejin-, -ner-, (înv) bejenerie, (reg) bejăn- / Pl: ~ii / E: băjeni + -ăirie] (Înv) 1-3 Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Timp cât cineva este în băjenărie (1-4) Si: băjenărire (5-8), băjenărit1 (1-4).
bejănăríe sf vz băjenărie
bejeneríe sf vz băjenărie
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.
BEJĂNĂRÍE s. f. v. băjenărie.
BEJENERÍE s. f. v. băjenărie.
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejenăríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.
BEJĂNĂRÍE s. f. v. băjenărie.
BEJENERÍE s. f. v. băjenărie.
BĂJENĂRÍE s. f. (Învechit și arhaizant) Băjenie. (Atestat în forma bejănărie) De ce pricină p-aicea nici un locuitor nu-i?... Pricina bejănăriei ș-a jalei obștești tu ești, Hoț turbat și fără lege, care prăzi și pustiești. NEGRUZZI, S. I 119. ♦ (Mai rar) Emigrare, pribegie. (Atestat în forma băjenerie) Un chervan... plin pînă la coviltir de sipeturi... ducea pe drumul băjeneriei bogățiile lui Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 95. – Variante: băjeneríe, bejănăríe, bejenăríe s. f.
BEJĂNĂRÍE s. f. v. băjenărie.
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Din băjenar + suf. -ie.
BEJĂNĂRÍE s. f. v. băjenărie.
BEJENERÍE s. f. v. băjenărie.
băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile
băjenăríe s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile
BĂJENĂRÍE s. v. fugă, pribegie, refugiu.
băjenărie s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU.

băjenărie definitie

băjenărie dex

Intrare: băjenărie
bejenerie substantiv feminin
bejănărie substantiv feminin
  • silabisire: be-jă-nă-ri-e
băjenărie substantiv feminin