băietan definitie

11 definiții pentru băietan

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.
BĂIETÁN, băietani, s. m. (Regional) Băiat mai mare (aproape flăcău). Un băietan ca de șaptesprezece ani intră în cîrciumă și căută pe Ghiță. SLAVICI, O. I 123. Cînd ți-oi da grîul în girezi, să am voie a lua numai atîta grîu cît oi putea duce în spate eu și cu un băietan al meu. CREANGĂ, P. 157. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35. – Variantă: (rar) băiețán (RETEGANUL, P. IV 70) s. m.
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Din băiat + suf. -an.
băietán s. m., pl. băietáni
băietán s. m., pl. băietáni
BĂIETÁN s. v. băiețandru.
BĂIETÁN ~i m. fam. Băiat aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență; copilandru. /băiat + suf. ~an
băietan m. Mold. băiețandru.
băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.
BĂIETAN s. băiețandru, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

băietan dex

Intrare: băietan
băietan substantiv masculin