Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru băietănaș

băietănáș sm [At: SADOVEANU, N. F. 46 / P: bă-ie- / V: băe-, băit- / Pl: ~i / E: băietan + -aș] 1-2 (Șhp) Băietan (1) (mic).
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.
BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf.-aș.
BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. (Regional) Diminutiv al lui băietan. Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași. CAMILAR, N. II 270. Deasupra pantalonilor, băietănașul purta o cămașă. SADOVEANU, N. F. 53. – Variantă: băitănáș (SADOVEANU, F. J. 284) s. m.
BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.]
BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.
băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși
băietănáș s. m., pl. băietănáși

Băietănaș dex online | sinonim

Băietănaș definitie

Intrare: băietănaș
băitănaș
băietănaș substantiv masculin