băiét sm vz băiat

BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

BĂIÉT s. m. v. băiat.

BĂIÉT s. m. v. băiat.

BĂIÉT s. m. v. băiat.

BĂIÉT s. m. v. băiat.