băiețói sm [At: Lm / P: bă-ie- / V: băe- / Pl: ~ / E: băiat + -oi] 1-3 (Șdp) Băiat (mare), (greoi și) obraznic. 4 (Dep) Fată cu apucături de băiat (1).

BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.

BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.

BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. Augmentativ cu sens depreciativ al lui băiat.

BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat.

băiețói s. m., pl. băiețói, art. băiețóii

băiețói s. m., pl. băiețói, art. băiețóii