băiețíme sfs [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / P: bă-ie- / E: băiat + -ime] (Rar) Mulțime de băieți (1).

BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime.

BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime.

BĂIEȚÍME s. f. (Rar, cu sens colectiv) Mulțime de băieți. Fundul [sălii Ateneului] era prins de băiețime, de fete de pe la conservator. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Din băiat + suf. -ime.

băiețíme (rar) s. f., g.-d. art. băiețímii

băiețíme s. f., g.-d. art. băiețímii