băiețesc definitie

2 intrări

13 definiții pentru băiețesc

băiețésc, -eáscă a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 244 / P: bă-ie- / V: băe- / Pl: ~ești / E: băiat + -esc] 1 (D. înfățișare, obiceiuri, purtare) De băiat (10). 2 Specific băieților (10).
băiețí vr [At: DEX2 / P: bă-ie- / Pzi: ~țesc / E: băiat + -i] (Rar; d. fete) A se comporta ca un băiat.
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.
BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. – Din băiat.
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.
BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. [Pr.: bă-ie-] – Din băiat.
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. (Despre haine, înfățișare, obiceiuri, maniere, purtare etc.) De băiat, de tînăr. Fată îmbrăcată în haine băiețești.
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat. – Din băiat + suf. -esc.
băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști
băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști
băiețí vb. (sil. bă-ie-), ind. prez. 1 sg. băiețésc, 3 sg. și pl. băiețéște
BĂIEȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru băieți; de băiat. Îmbrăcăminte ~ească. /băiat + suf. ~esc
băĭețésc, -eáscă adj. De băĭat.

băiețesc dex

Intrare: băiețesc
băiețesc adjectiv
Intrare: băieți
băieți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a