băiețel definitie

11 definiții pentru băiețel

băiețél sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247 / P: bă-ie- / V: (reg) -ițel, băe- / Pl: ~i / E: băiat + -el] 1-2 (Șhp) Băiat (10) (mic) Si: băiețaș (1-2), (reg) băiețică2 (1-2). 3 (Dep) Băiat (10) fără o valoare sau o importanță deosebită Si: băiețaș (3), (reg) băiețică2 (3). 4 (Pop) Băiețaș (4). 5 (Reg) Joc țărănesc, asemănător cu „brâul”. 6 (Reg) Melodie după care se execută acest joc. 7 (Mpl) Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunze păroase, cu flori albastre și cu fructul ca o capsulă, care crește prin fânețe, pășuni (Veronica spicata).
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el.
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. Mă întîmpină un băiețel de vreo 14 ani, cu figura albă și senină. SAHIA, U.R.S.S. 130. De ce te cîinești, băiețele, și le amărești? ISPIRESCU, L. 314. Să-i fur și eu băiețelul, Ca să-i arză suflețelul. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ Epitet de alintare dat de fete iubiților lor. V. bădiță, bădișor. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele, Dragă băiețele. TEODORESCU, P. P. 321.
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat.
băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii
băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii
BĂIEȚÉL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.
BĂIEȚÉL ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el
băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic.
BĂIEȚEL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici. puști.

băiețel dex

Intrare: băiețel
băiețel substantiv masculin