băieșíță1 sf [At: DL / P: bă-ie~ / Pl: ~țe / E: băiaș1 + -iță] Femeie care servește la o baie1 (7) publică.

băieșíță 2 sf [At: DL / P: bă-ie- / Pl: ~țe / E: băiaș1 + -iță] (Reg) 1 Soție de miner. 2-3 Femeie care muncește într-o întreprindere minieră (de suprafață sau) în mină1.

BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie1 publică – Băiaș + suf. -iță.

BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță.

BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie1 publică. – Băiaș + suf. -iță.

BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță.

BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Mai ales în Transilv.) 1. Soție de băieș2. 2. Femeie care servește într-o întreprindere minieră (la suprafață sau în mină).

BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie publică.

BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie publică. – Din băiaș + suf. -iță.

BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Din băieș + suf. -iță.

băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe

băieșíță (femeie care servește într-o baie publică, soție de băieș) s. f., g.-d. art. băieșiței; pl. băieșíțe

BĂIEȘÍȚĂ s. v. mineriță.

BĂIEȘÍȚĂ1 ~e f. Femeie care servește la o baie publică. /băiaș + suf. ~iță

BĂIEȘÍȚĂ2 ~e f. 1) Muncitoare care lucrează într-o mină (de aur). 2) Soție a băieșului. /băieș + suf. ~iță

băieșiță s. v. MINERIȚĂ.