băiéș sm [At: (a. 1644) HEM 2887 / V: -iaș2, (reg) -băneș / P: bă-ieș / Pl: ~i / E: baie2 + -aș] 1 (Îrg) Lucrător într-o mină1 Si: ciocănaș, miner, ocnaș. 2 (îrg) Proprietar al unei mine. 3-4 (Reg) Lucrător la o carieră (de var sau) de piatră. 5 (Îrg) Țigan aurar. 6 (Trs; Ban) Meșteșugar (țigan) care face obiecte din lemn sau din nuiele.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie2 + suf. -aș.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur). – Baie2 + suf. -aș.

BĂIÉȘ1 s. m. v. băiaș2.

BĂIÉȘ2, băieși, s. m. (Mai ales în Transilv.) Lucrător într-o mină. Eram muncitor băieș, Meșter tînăr fără greș. CORBEA, în POEZ. N. 133. Băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. – Variantă: băiáș (SBIERA, P. 322) s. m.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. (Reg.) Lucrător într-o mină. – Din baie2 + suf. -aș.

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băiéș (lucrător într-o mină) s. m., pl. băiéși

BĂIÉȘ s. v. miner.

BĂIÉȘ ~i m. Muncitor care lucrează într-o mină (de aur). /baie + suf. ~aș

băieș s. v. MINER.

băiéș, băieși, s.m. – 1. Lucrător în mină; miner: „... acolo îs tare mulți băieși care scot aurul din munți...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). 2. Băimărean: „Pintea (...) moarte împrăștie-mprejur. Zeci și sute de băieși, jandari și cotune mor” (idem, pag. 227). ♦ (onom.) Băeș, Băieș, Băieșu, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din baie „mină” + suf. -aș (DLRM, DEX, MDA).

băiéș, -i, s.m. – Lucrător în mină; miner. – Din baie „mină” + -eș.