16 definiții pentru băițuit
băițui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: baiț + -ui] A acoperi suprafața unui corp cu baiț. băițuít2, ~ă a [At: MDENC / P: băi-țu-it / Pl: ~iți, ~e / E: băițui] Care a fost acoperit cu baiț. băițuít1 sn [At: Nom. MIN. 345 / P: băi-țu-it / Pl: ~uri / E: băițui] Băițuire. BĂIȚUÍ, băițuiesc,
vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. –
Baiț +
suf. -ui.
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. –
V. băițui. BĂIȚUÍ, băițuiesc,
vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. –
Baiț +
suf. -ui.
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. –
V. băițui. BĂIȚUÍ, băițuiesc,
vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț, a da, a colora (lemnul sau alt material) cu baiț. – Pronunțat: băi-țu-.
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de
a băițui. Băițuitul bibliotecii. Etajeră băițuită.
BĂIȚUÍ, băițuiesc,
vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. [
Pr.: băi-] – Din
baiț. BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. [
Pr.: băi-]
băițuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. băițuiésc,
imperf. 3
sg. băițuiá;
conj. prez. 3 să băițuiáscă
băițuí vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuíesc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băițuiáscă băițuít s. n. (sil. băi-) A BĂIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiț. [Sil. băi-ți-i] /baiț + suf. ~ui Băițuit dex online | sinonim
Băițuit definitie
Intrare: băițui
băițui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: băițuit
băițuit substantiv neutru adjectiv