băițui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: baiț + -ui] A acoperi suprafața unui corp cu baiț.

băițuít2, ~ă a [At: MDENC / P: băi-țu-it / Pl: ~iți, ~e / E: băițui] Care a fost acoperit cu baiț.

băițuít1 sn [At: Nom. MIN. 345 / P: băi-țu-it / Pl: ~uri / E: băițui] Băițuire.

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț, a da, a colora (lemnul sau alt material) cu baiț. – Pronunțat: băi-țu-.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. Băițuitul bibliotecii. Etajeră băițuită.

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. [Pr.: băi-] – Din baiț.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. [Pr.: băi-]

băițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuiésc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 să băițuiáscă

băițuít s. n.

băițuí vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuíesc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băițuiáscă

băițuít s. n. (sil. băi-)

A BĂIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiț. [Sil. băi-ți-i] /baiț + suf. ~ui

băițuit definitie

băițuit dex

Intrare: băițui

băițui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

Intrare: băițuit

băițuit substantiv neutru adjectiv