Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru băițuire

băițui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: baiț + -ui] A acoperi suprafața unui corp cu baiț.
băițuíre sf [At: MDENC / P: ~țu-i- / Pl: ~ri / E: băițui] Acoperirea suprafeței unui corp cu baiț Si: băițuit1.
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț, a da, a colora (lemnul sau alt material) cu baiț. – Pronunțat: băi-țu-.
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. [Pr.: băi-] – Din baiț.
băițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuiésc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 să băițuiáscă
băițuí vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuíesc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băițuiáscă
A BĂIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiț. [Sil. băi-ți-i] /baiț + suf. ~ui

Băițuire dex online | sinonim

Băițuire definitie

Intrare: băițui
băițui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: băițuire
băițuire