băhní vr [At: CIHAC II, 5 / Pzi: ~nesc / E: bahnă + -i] 1 (Mol; Buc) A bâhli. 2 (Sst) A deveni mocirlos.

băhnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băhni] Bâhnire.

băhnít2, ~ă a [At: EMINESCU, N. / Pl: ~iți, ~e / E: băhni] (Mol; Buc) Bâhlit2.

bâhní vti [At: CADE / Pzi: ~nește / E: nct] 1-2 (Mrm) A lătra.

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din bahnă + suf. -it.

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnít adj. m., pl. băhníți; f. sg. băhnítă, pl. băhníte

BĂHNÍT adj. v. clocit, împuțit, răsuflat, stătut, trezit.

BĂHNÍT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre ape) Care stă neîmprospătat de mult timp, căpătând un miros greu (ca de bahnă); cu miros de bahnă; bâhlit; stătut. /bahnă + suf. ~it

băhní, pers. 3, sg. băhnéște, vb. IV refl. (reg.; despre ape) a se cloci, a se împuți.

băhnit adj. v. CLOCIT. ÎMPUȚIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT.