băgător, ~oare smf, a [At: ȚICHINDEAL, F. / Pl: ~i, ~oare / E: băga + -ător] 1-2 (Reg) Băgăreț (1-2). 3-4 (Mrc; îs) – de seamă (Persoană) care observă ceva sau pe cineva. 5-6 (Om) care este atent la ceva sau cineva Si: circumspect2, precaut2, prudent2. 7-8 (Îas) (Persoană) care observă fără să acționeze Si: rezervat2. 9-10 (Îas) (Persoană) care nu are un rol precis într-o activitate.

BĂGĂTÓR, -OÁRE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Numai în expr.) Băgător-de-seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, prudent, circumspect, prevăzător, cu ochii în patru. ◊ (Substantivat, familiar) Supraveghetor, controlor.

BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (În expr., mai ales ir.) Băgător de seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, circumspect, prudent. ♦ (Substantivat; fam.) Supraveghetor. ♦ (Substantivat) Persoană care introduce snopii la batoză. – Din băga + suf. -(ă)tor.

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătór de seámă loc. s. m., pl. băgătóri de seámă

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

BĂGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre): ~ de seamă a) care acționează cu atenție deosebită; b) care este fără un rol definit într-o acțiune. /a (se) băga + suf. ~tor

băgător a. care bagă: băgător de seamă, atent.

ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție

băgător de seamă expr. persoană a cărei participare la o acțiune este inutilă; persoană care asistă la o acțiune fără a se implica.

băgător în seamă expr. v. barabanci