băgăreț definitie

10 definiții pentru băgăreț

băgăréț, -eáță smf, a [At: DL / Pl: ~e / E: băga + -ăreț] 1-2 (Fam) (Persoană) care se amestecă insistent în toate Si: băgăcios, (reg) băgător (1-2), înfigăreț.
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. Care se bagă, se înfige sau se amestecă nepoftit în vorbă, în discuție; băgăcios, înfigăreț.
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. Care se amestecă nepoftit (în discuție); înfigăreț. – Din băga + suf. -(ă)reț.
băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe
băgăréț adj. m., pl. băgăréți; f. sg. băgăreáță, pl. băgăréțe
BĂGĂRÉȚ adj. v. înfigăreț.
BĂGĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival fam. Care are obiceiul de a se băga undeva nepoftit; predispus să se amestece în toate. /a (se) băga + suf. ~ăreț
BĂGĂREȚ adj. băgăcios, înfigăreț, vîrîcios. (Ești prea ~.)

băgăreț dex

Intrare: băgăreț
băgăreț adjectiv