bădicúță sm [At: NEGRUZZI, S. III, 38 / V: -uț / Pl: ~ți / E: bădic + -uță] 1-14 (Șhp) Bădică (1-14).

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -ută.

BĂDICÚȚĂ s. m. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui bădică. Iartă-mă, bădicută am greșit. NEGRUZZI, S. III 38.

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică.

bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți

bădicúță s. m., pl. bădicúți

BĂDICÚȚĂ s. v. bădiță.

bădicuță s. v. BĂDIȚĂ.