bădăran definitie

14 definiții pentru bădăran

bădărán, ~ă smf a [At: PANN, P. V. III, 144/4 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg badaró] 1-2 (Om) nepoliticos Si: mitocan, mojic. 3-4 (Om) fără educație, cu obiceiuri grosolane Si: mitocan, mojic. 5-6 (Om) dintr-o clasă socială inferioară.
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.
BĂDĂRÁN, bădărani, s. m. Om care nu știe să se poarte, nepoliticos, cu apucături grosolane; mitocan. Fugi mămică, nu mai ponegri așa pe Vasile, să crează domnul că bărbatul meu e un bădăran! REBREANU, R. I 61.
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f. Persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival) Om bădăran. – Comp. magh. badaró.
bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne
bădărán s. m., adj. m., pl. bădăráni; f. sg. bădăránă, g.-d. art. bădăránei, pl. bădăráne
BĂDĂRÁN adj., s. v. mitocan.
Bădăran ≠ gentleman, gentilom
bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu tc., per. bedran „licențios”. Nici der. din țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „țăran” (primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din rom.). Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan).
BĂDĂRÁN ~i m. fam. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; mitocan; mojic; mârlan. /cf. ung. badaró
bădăran m. mojic prost, țăran necioplit și îngâmfat. [Probabil în loc de buduran din budure, trunchiu, luat la figurat (= butuc)].
bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.
BĂDĂRAN adj., s. grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

bădăran dex

Intrare: bădăran (adj.)
bădăran adjectiv
Intrare: bădăran (s.m.)
bădăran substantiv masculin