bădărău definitie

2 intrări

7 definiții pentru bădărău

bădărắu sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: ~raie / E: ns cf mg badar „amestecat”] (Mol) 1 Mămăligă. 2 Mămăligă prăjită, cu unt sau cu cașcaval. 3 (Trs) Pâine cu legume.
bădărắu s.n. (reg.) mămăligă cu unt sau cașcaval, prăjită.
bădărắu n., pl. inuz. ăĭe (ung. badaró, adică „amestec”, ca vorba omuluĭ care vorbește încurcat. V. bădăran). Est. Mămăligă amestecată cu unt orĭ cu cașcaval și prăjită. V. balmoș.
BĂDĂRĂU, Alexandru (1859-1927, sat Bădărani, jud. Botoșani), jurist și om politic conservator român. Susținător al înnoirii doctrinei și programului Partidului Conservator. Membru fondator al Partidului Conservator-Democrat (1908). De mai multe ori ministru.
BĂDĂRĂU, Dan (1893-1968, n. Iași), filozof român de orientare raționalistă. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Iași. Lucrări de logică, gnoseologie și istorie a filozofiei („L’individuel chez Aristote”, „Du jugement comme acte significatif”, „Filozofia lui Dimitrie Cantemir”, „Leibniz”).
BĂDĂRĂU, Eugen (1887-1975, n. Ismail), fizician român. Acad. (1948), prof. univ. la București; Contribuții în spectroscopie, acustică, fizica plasmei; a explicat mecanismul descărcărilor luminiscente și în arc. Op. pr.: „Gaze ionizate”.
BĂDĂRĂU < magh. adaró „cel ce vorbește bolborosit, absurd”, din care derivă și bădăran (DLR); cf. sens ard. „mămăligă cu untură” cf. și magh. badar. 1. Bădăreu (16 A IV 119); Bădărău (17 B I 240; Arh); – V. (Tut); – mazil (Isp V1); Bădărău, M. (B-răz 70). 2. Bădăran, V. (Isp V1) < subst. 3. Bădîrlegiu (s. r. Cislău), probabil o contaminare cu Bătăr < Batory (v. mat sus) -f- suf. -legiu ca în Coslegiu.

bădărău dex

Intrare: bădărău
bădărău
Intrare: Bădărău
Bădărău