băcuiață definitie

6 definiții pentru băcuiață

băcuiáță sf [At: Com I. POP-RETEGANUL, ap. HEM 2834 / P: ~cu-ia~ / V: -uieț / Pl: ~țe / E: ctm mg bacó și săcuieț] (Trs) Față de pernă folosită în loc de sac.
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó.
băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe
băcuiáță s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcuiață dex

Intrare: băcuiață
băcuiață substantiv feminin
  • silabisire: -cu-ia-