băcit definitie

11 definiții pentru băcit

băcít2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băci] (Îvr) 1 Preparat2. 2 Mocăit2. 3 Zăbovit2. 4 Băciuit2 (4). 5 Locuit2. 6 (D. păr, rufe) Care a fost uns cu unt și usuc pentru a fi apărat de insecte.
băcít1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băci] 1 Băciuire (1). 2 (Reg; pan) Mocăire. 3 (Reg; d. copii) Plescăire. 4 (Fig) Zăbovire. 5-7 Băciuire (5-7). 8 Băcire (8). 9 (Înv) Parte din suma câștigată prin vânzarea produselor, care i se dă baciului3 (1) drept remunerație. 10-11 Ocupație a baciului3 (1-3).
BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Baci + suf. -it.
BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Baci + suf. -it.
BĂCÍT s. n. 1. Profesiunea de baci. 2. Partea din produsul stînii care se dădea în trecut baciului drept remunerație.
BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care i se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Din baci + suf. -it.
băcít (rar) s. n.
băcít s. n.
băcít n., pl. urĭ. Zecĭuĭala luată de bacĭ.
băcít, s.n. – Meșteșugul prelucrării laptelui (Georgeoni, 1936: 82). – Din băci (< baci) (MDA).
băcít, s.n. – Meșteșugul prelucrării laptelui (Georgeoni 1936: 82). – Din baci + -it.

băcit dex

Intrare: băcit
băcit substantiv neutru