băcănire definitie

2 intrări

11 definiții pentru băcănire

băcăní2 vi vz a bocăni
băcăní1 [At: HEM 2816 / Pzi: ~nesc / E: băcan1] (Înv) 1 vt A vopsi cu băcan2. 2 vr A se farda. 3 vt (Psr) A însemna oile cu vopsea.
băcăníre2 sf vz bocănire
băcăníre1 sf [At: DAms / Pl: ~ri / E: băcăni] (Înv) 1 Vopsire cu băcan2 Si: (rar) băcănit1 (1). 2 Fardare. 3 (Psr) însemnare a oilor cu vopsea Si: (rar) băcănit1 (3).
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan2 (2). – Din băcan2.
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan1 (2). – Din băcan1.
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi, a roși cu băcan. ♦ Refl. (Despre femei, ironic) A-și drege fața cu suliman roșu, a-și da cu roșu pe față. Ca o paparudă se băcănește cu roșu pe obraz. STANCU, D. 168.
băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă
băcăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băcăneáscă
băcănì v. a se drege cu băcan, a-și da cu roșu pe față (de femei).
băcănésc v. tr. (d. băcan 2). Munt. Colorez cu băcan: a băcăni oŭăle.

băcănire dex

Intrare: băcăni
băcăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: băcănire
băcănire