băcănie definitie

24 definiții pentru băcănie

băcălíe1 sf vz băcănie
băcănie sf [At: (a. 1778) LET. III, 285/4 / V: ~ălie1 / Pl: ~ii / E: băcan1 + -ie] (Iuz) 1 Meseria de băcan1. 2 Magazin de coloniale. 3 (Mpl) Mărfuri coloniale. 4 (Înv; mpl) Substanțe vegetale aromatice care se folosesc drept condimente. 5-7 (Înv; îf ~ălie) Băcăniță (1-3).
BĂCĂLIE2 s. f. v. băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului1. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan1 + suf. -ie.
BĂCĂLÍE2 s. f. v. băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan2 + suf. -ie.
BĂCĂLÍE s. f. v. băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; mirodenii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălíe (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f.
BĂCĂLÍE s. f. v. băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Din băcan2 + suf. -ie.
băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile
băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile
băcălíe s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile
băcăníe s. f., art. băcănía; g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile
BĂCĂNÍE s. (înv.) spițerie.
BĂCĂNÍI s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.
BĂCĂNÍE ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie
băcălie f. Mold. băcănie: marfă de băcălie AL.
băcănie f. 1. arome sau condimente de bucate; 2. prăvălia unde ele se vând.
băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.
băcăníe f. (d. băcan 1). Munt. Băcălie.
BĂCĂNIE s. (înv.) spițerie. (Cumpăra sare de la ~.)
băcănii s. pl. v. AROMAT. COLONIALE. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.
a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.

băcănie dex

Intrare: băcănie
băcălie substantiv feminin admite vocativul
băcănie substantiv feminin