băcălie definitie

2 intrări

30 definiții pentru băcălie

băcălíe1 sf vz băcănie
băcălíe2 sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ii / E: nct] 1-2 (Bot; reg) Băbiță1 (3-4).
băcănie sf [At: (a. 1778) LET. III, 285/4 / V: ~ălie1 / Pl: ~ii / E: băcan1 + -ie] (Iuz) 1 Meseria de băcan1. 2 Magazin de coloniale. 3 (Mpl) Mărfuri coloniale. 4 (Înv; mpl) Substanțe vegetale aromatice care se folosesc drept condimente. 5-7 (Înv; îf ~ălie) Băcăniță (1-3).
BĂCĂLIE2 s. f. v. băcănie.
BĂCĂLÍE1, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan1, băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului1. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan1 + suf. -ie.
BĂCĂLÍE2 s. f. v. băcănie.
BĂCĂLÍE1, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan2, băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan2 + suf. -ie.
BĂCĂLÍE s. f. v. băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; mirodenii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălíe (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f.
BĂCĂLÍE s. f. v. băcănie.
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Din băcan2 + suf. -ie.
băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile
băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile
băcălíe s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile
băcăníe s. f., art. băcănía; g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile
BĂCĂLÍE s. v. iască.
BĂCĂNÍE s. (înv.) spițerie.
BĂCĂNÍI s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.
BĂCĂNÍE ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie
băcălie f. Mold. băcănie: marfă de băcălie AL.
băcălie (văcălie) f. Mold. buretele de iască numit în Muntenia babiță. [V. văcălie].
băcănie f. 1. arome sau condimente de bucate; 2. prăvălia unde ele se vând.
băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.
băcăníe f. (d. băcan 1). Munt. Băcălie.
băcălie s. v. IASCĂ.
BĂCĂNIE s. (înv.) spițerie. (Cumpăra sare de la ~.)
băcănii s. pl. v. AROMAT. COLONIALE. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.
a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.

băcălie dex

Intrare: băcănie
băcălie substantiv feminin admite vocativul
băcănie substantiv feminin
Intrare: băcălie
băcălie substantiv feminin admite vocativul