băbuță definitie

9 definiții pentru băbuță

băbúță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pl: ~țe / E: babă + -uță] 1-16 (Șhp) Babă (1-2, 5, 7-8,15-17) (dragă) Si: băbică (1-16), băbiță (1-16), băbucă (1-16), băbuie (1-16), băbușcă (1-16).
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă. A plecat băbuța foarte mîhnită de insuccesul misiunii sale. CARAGIALE, O. II 81. Intrai îndestul de uimit într-un salon, unde mă aștepta o nouă decepție. Găsii o băbuță zbîrcită. NEGRUZZI, S. I 68.
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă.
băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe
băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe
BĂBÚȚĂ s. (rar) babucă, băbuie, băbulică, băbușcă, băbușoară. (O ~ mergea cu baston.)
BĂBUȚĂ s. (rar) băbucă, băbuie, băbulică, băbușcă, băbușoară. (O ~ mergea cu baston.)

băbuță dex

Intrare: băbuță
băbuță substantiv feminin