BABÁCĂ, babaci,
s. m. (
Înv. și
reg.) Tată. ◊
Expr. Trai, neneaco, cu (sau pe) banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau,
p. ext., cu banii altuia. ♦ (
Fam.; la
pl.) Părinți. [
Var.:
băbácă, babác s. m.] – Din
ngr. babákas. BABÁCĂ, babaci,
s. m. (
Reg.) Tată. ◊
Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau,
p. ext., cu banii altuia. ◊ (
Fam.; la
pl.) Părinți. [
Var.:
băbácă, babác s. m.] – Din
ngr. babákas. BABÁCĂ, babaci,
s. m. (
Mold.; azi mai rar) Tată, tătucă. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. SADOVEANU, N. F. 9. ◊
Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = trai bun, viață fără griji, cu banii tatălui,
p. ext. cu banii altuia. De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luîndu-și seama) babachii. CARAGIALE, O. I 107. ♦ (La
pl., ireverențios) Părinți, bâtrîni2
(2). Îl auzeai pentru întîia oară spunînd, despre părinți, «babaci». PAS, Z. I 255. ◊
Fig. (Ironic) Repetenții, sau «babacii», cum le spuneam noi, generația tînără, pretindeau că domnul Ciolac... duce tratative de însurătoare. SADOVEANU, N. F. 136. –
Gen. și: babachii, babacului. – Variantă:
băbácă (CARAGIALE, O. I 55, ALECSANDRI, T. I 115, KOGĂLNICEANU, S. 47)
s. m. babácă (babáci), s. m. –
1. Tată, tătic. –
2. (
Arg.) Hîrtie de o mie de lei. –
Var. babac, (
înv.) babaie, băbăiță.
Ngr. μπαμπάϰας, din
tc. baba „tată” de unde derivă și
alb.,
bg.,
sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor.
Var. babaie pare a se explica direct din
tc. babáca și
babáĭa m. fără pl., gen a babacăĭ (Mold.), al babachii (Munt.) saŭ al lŭi; al babaiĭ sau al luĭ; voc. babacă, babaĭe (ngr. babákas, dim. d. babás, tată, d. turc babá; bg. sîrb. babaĭko, rus. babáĭ, babáika). Fam. rar azi Tată. V.
neneacă, dădacă, duducă.