bășcălie definitie

14 definiții pentru bășcălie

bășcălíe sf [At: ȘEZ. XX, 14 / V: -ărie / Pl: ~ii / E: bășcăli + -ie] (Reg; pfm) 1 Ceartă. 2 Batjocură. 3 Râs. 4 (Arf; îe) A lua (pe cineva) în ~ A lua pe cineva peste picior. 5 (Arf; îe) A face (de) ~ de cineva (sau pe cineva) A-și bate joc (de cineva).
BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva), a face de bășcălie (pe cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.
BĂȘCĂLÍE s. f. (Arg. și fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.
BĂȘCĂLÍE s. f. (Familiar, în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a lua (pe cineva) peste picior, a-și bate joc de el.
BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam., în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a-și bate joc (de cineva).
bășcălíe (fam.) s. f., art. bășcălía, g.-d. bășcălíi, art. bășcălíei
bășcălíe s. f., art. bășcălía, g.-d. bășcălíi, art. bășcălíei; pl. băscălíi
BĂȘCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.
bășcălíe (bășcălíi), s. f. – Muștruluială. Țig. baštali „șa (de călărit)” (Graur 127); semantismul prezintă analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette și, în parte, cu rom. înșela. După Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simplă var. de la bășcălui, de la bașcă. – Der. bășcăli, vb. (a mustra, a dojeni); beșteli, vb. (a mustra), pe care Drăgan, Dacor., VI, 263 îl derivă cu puțin succes din mag. bestya „animal”.
BĂȘCĂLÍE f. pop.: A lua pe cineva în ~ a-și bate joc de cineva. [Art. bășcălia; G.-D. bășcăliei; Sil. -li-e] /Orig. nec.
bășcălíe f. (d. bașcaliŭ, pin aluzie la starea luĭ față de ișlicar). Fam. A lua în bășcălie, a lua în zeflemea, în rîs, la vale, peste picĭor. – Și -ărie. Pe Olt. și bașchíolă. La NPl. Ceaur, 90, baschíulă.
bășcălie s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA.
a face bășcălie expr. a ironiza, a batjocori.
a lua (pe cineva) în bășcălie expr. v. a lua împrejur

bășcălie dex

Intrare: bășcălie
bășcălie