bâzdoácă sf [At: H IX,7 / V: -oagă / Pl: ~ace / E: nct] Măciucă.

BÎZDOÁCĂ, bîzdoace, s. f. (Regional) Ciomag gros, măciucă mare. Uțu umbla cu Avram spre casă, legănîndu-și de mijloc «bîzdoaca», ciomagul-măciucă. DUMITRIU, N. I. 88.

BÂZDOÁCĂ, bâzdoace, s. f. (Reg.) Ciomag gros.

bâzdoagă f. băț gros, bâtă. [Formă redusă din buzdugan; cf. în Oltenia, buzdugă, măciucă].