bâzâitură definitie

13 definiții pentru bâzâitură

bâzâitúră sf [At: CREANGĂ, P. 238 / Pl: ~ri / E: bâzâi + ~(i)tură] Bâzâit1 (2).
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.
BÎZÎITÚRĂ, bîzîituri, s. f. Bîzîit. Numai iată ce aude o bîzîitură înădușită... Un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său. CREANGĂ, P. 238. – Pronunțat: -zî-i-.
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tură.
bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri
bâzâitúră s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri
BÂZÂITÚRĂ s. v. bâzâit.
BÂZÂITÚRĂ s. v. plâns, plânset.
bâzăitură f. bâzăit prelungit: iată că aude o bâzăitură înăbușită CR.
bîzîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu bîzîiriĭ: aud o bîzîitură.
BÂZÂITU s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)
bîzîitu s. v. PLÎNS. PLÎNSET.

bâzâitură dex

Intrare: bâzâitură
bâzâitură substantiv feminin