bâzâitor, ~oare [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: bâzâi + -tor] 1 a Care bâzâie. 2 sf Zbâmâitoare.

BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

BÎZÎITÓR, -OÁRE, bîzîitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care bîzîie. Muștele... albastre roiesc bîzîitoare. LESNEA, D. 11. – Pronunțat: -zî-i-.

BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. Care bâzâie. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tor.

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitór adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

BÂZÂITÓR adj. zbârnâitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)

BÂZÂITOR adj. zbîrnîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)