BÂZÂÍ, bấzâi,
vb. IV.
1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi.
2. Intranz. (Mai ales despre copii;
fam.) A plânge, a scânci.
3. Tranz. (
Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. –
Bâz +
suf. -âi.
BÂZÂÍ, bấzâi,
vb. IV.
1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce zgomotul caracteristic zborului; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi.
2. Intranz. (Mai ales despre copii;
fam.) A plânge, a scânci.
3. Tranz. (
Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. –
Bâz +
suf. -âi.
BÎZÎÍ, (rar) bî́zîi,
vb. IV. 1.
Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) A produce (cu bătaia aripilor în zbor) un zumzet caracteristic; a zumzăi, a zuzăi. ◊
V. zbîrnîi, țîrîi. În văzduh... zburau bîzîind subțire... țînțarii cu miile. DUMITRIU, N. 229. Ațipesc și le bîzîie pe la urechi cele din urmă muscuțe ale anului. SADOVEANU, P. M. 82. Țînțarii bîzîiau mărunt la urechile noastre. C. PETRESCU, S. 220. ◊ (Metaforic, despre vînt) Bîzîia în ciulinii prăvălișului, ușurel, băltărețul. SADOVEANU, P. M. 37. ◊
Fig. Sutele de ghiulele vîjîiau prin fumegarea deasă, gloanțele bîzîiau rătăcind. SADOVEANU, O. VI 34. ♦ (În glumă) A ține isonul la o cîntare. Duminecile bîzîiam la strană. CREANGĂ, A. 9.
2. Intranz. (Despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurînd; a cîrti.
V. bombăni. Atunci s-a dat de gol afacerea și a prins a bîzii satul. SADOVEANU, M. C. 156.
3. Intranz. (Mai ales despre copii) A plînge forțat, cu glas tărăgănat, fără lacrimi; a se sili să plîngă; a scînci, a se miorcăi, a se sclifosi. Bîzîi ca un mucos... Nici comanda unei companii n-ai pv.iut s-o preiei, deși aveai ordin în regulă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949,
nr. 161, 9/3. Ce... bîzîi, mă, că te-am atins? PAS, Z. I 259.
4. Tranz. A sîcîi, a necăji (cu insistențele), a cicăli. Nu mă mai bîzîi atîta! – Variantă:
bîzăí (DAN, U. 145)
vb. IV.
BÂZÂÍ, bấzâi,
vb. IV.
1. Intranz. (Despre insecte, la
pers. 3) A produce în zbor un zumzet caracteristic; a zumzăi.
2. Intranz. (Despre copii) A plânge, a scânci.
3. Tranz. (
Fam.) A sâcâi, a cicăli. – Din
bâz. bî́zîĭ, a -
í v. intr. (rudă cu vsl. *bŭzĭeti, ceh. bziti, engl. buzz, a bîzîi). Produc un zgomot ca aripile insectelor în zbor: albinile bîzîĭaŭ în vișin. V. tr. Încomodez pin bîzîit: n’am putut dormi, vă m’au bîzîit muștele. V.
vîjîĭ, zbîrnîĭ, zumbăĭ.